Există oameni… (simplă trecere)

Există oameni care se trezesc din ei, spun adio celor trăite până atunci și își întorc chipul în urma timpului. Există oameni care deschid brațele fără credință (în orice), care uită, cu care nu poți discuta pentru că, indiferent de cât de tare ai vorbi, sunt prea închiși și nu te vor auzi niciodată. Dar îi veghezi. Ești acolo pentru ei, îi susții din umbră, taci, plângi pentru ei, râzi odată cu ei și le observi trecerea. Când vine ziua solstițiului, îi privești cum pleacă, îi întorci pentru încă o data și le amintești că există.

Există, însă, și oameni care își poartă cămășile pe dos când simt dogoarea flăcării, chiar dacă inima lor știe să bată îngenunchiată în fața sufletului. Există oameni care încă visează și sunt în căutarea unui loc mai bun, cu turtă dulce și povești, întoarcerea către copilărie.

Și mai există oameni care speră să poată auzi cum plouă, întinși între două coli de sugativă sau -poate- între filele unei cărți groase.

Există oameni…

Există oameni, atâția câți să îi cuprinzi în tine și să-i trăiești. Dar asta se învață. Și pentru-a lua examenul ar mai fi de murit de câteva ori.

2 thoughts on “Există oameni… (simplă trecere)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *