Litere și umbre (întrebări nedemne de mine)

A fi sigur de existența conținutului unei atare interpretări reprezintă deci, dintru început, o credință. (Carlo Maria Martini, Umberto Eco, În ce cred cei care nu cred?)

Încremenire. Este așa, un fel de liniște, atunci când te apleci spre-a scrie, atunci când, născându-se un gând, ai nevoie de un răgaz pentru transformarea lui în cuvânt, căci altfel s-ar face doar umbră.

Literele de ce nu au umbre? am întrebat, odată. Să aibă așa cum orice obiect, orice ființă își plimbă umbra fie că vrea sau că nu vrea. Oare literele unde și-au pierdut umbra?

E cât se poate de simplu, mi-a spus. Literele sunt mereu în umbra scriitorului. Iar după ce au fost așternute, indiferent dacă vor fi citite sau nu, ele își lasă umbrele și îmbracă haina celui ce le-a dat naștere.

E greu să ai grijă de ceea ce scrii pentru alții, mai ales când te scrii pe tine. E ca și când te-ai naște iar și iar pentru alți oameni. Îți reiei viață după viață, prin ceea ce curge din cerneluri. Ești idee, ești gând, ești interpretare, ești reamintire sau retrăire. Ești ceea ce ai fost mereu, tu, cel din scrierile din trecut. Sau ceea ce ai putea fi, o schiță a unui timp ce va să vină.

Oamenii aleg, oamenii citesc, oamenii uită și pleacă. Mereu. Pagina albă, însă, te-așteaptă. Fără să-ți ceară nimic, fără să-ți strige ce și cum să scrii. Și asta te obligă să ai încă și mai multă prudență cu ea, cu tine însuți. Căci pentru tine și pentru bucuria ta scrii, nu pentru alții. Și poți schimba lumea atât de ușor prin cuvânt, dacă faci asta. Totul lasă urme în noi, cititori și scriitori, totul se vede pe o pagină albă, până și urma ștergerii sau a uitării.

Paginile albe îți știu trecutul, nuanțele acelea intime, profunde, pe care nici măcar tu nu ți-ai dat seama că le-ai așternut, cu fiecare literă scrisă.

Sau poate că, uneori, îți place să uiți că acolo ești doar tu, cu lumea ta, lume scrisă demult pe pagina albă a vieții tale…

One thought on “Litere și umbre (întrebări nedemne de mine)”

  1. …”oamenii uită și pleacă.”
    Hm, nu m-am gândit până acum că literele nu au umbre, da’ cred că e mai bine așa. Ma gândesc că ar fi ciudat să văd dansul umbrelor desprinse din pagini..
    Zi faină! 😊

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *